Mândria de a fi român

Nu poti fi mandru (sau rusinat) de o calitate pe care n-ai obtinut-o prin merit sau prin optiune. Nu te-a intrebat nimeni daca vrei sa te nasti roman si n-ai fost declarat roman de un juriu care ti-a evaluat, in prealabil, virtutile. Te-ai trezit roman, asa cum te-ai trezit barbat sau femeie, brunet sau blond, inalt sau scund. A spune, asadar, „sunt mandru ca sunt roman” e totuna cu a spune „sunt mandru ca am nasul carn”, sau „sunt mandru ca am ochi albastri”. Intrucat a fi roman nu e o alegere personala si nici un premiu acordat prin concurs, ci o determinare innascuta, nici mandria, nici jena, nici recunostiinta, nici insatisfactia n-au ce cauta aici.

Mai departe: nu poti fi mandru de a apartine unei categorii atat de largi, incat ea contine, inevitabil, elemente contradictorii. Nu poti spune „sunt mandru ca sunt om”. Exista oameni care justifica, eventual, mandria de a fi om, dar exista si cazaturi, ticalosi, rebuturi, care fac specia de ras. La fel, exista romani de a caror concetatenie poti fi flatat, si exista altii care ne strica firma. Poti fi mandru de Eminescu, dar nu poti fi mandru de Alexandru Draghici sau de Ramaru. In cel mai bun caz, ai putea fi deci indreptatit sa fii mandru ca esti om cumsecade (nu om in general), sau roman de isprava (nu roman in general), desi a fi „mandru” de o calitate proprie, chiar reala, e oricum un comportament discutabil. Pe de alta parte, e cu totul nedrept ca romanii nereusiti sa se simta mandri ca fac parte din aceeasi categorie cu romanii reusiti. E scandalos ca Mischie sa fie mandru ca e din neamul lui Stefan cel Mare. Daca romanii sunt P.P.Carp, Bratienii, Maniu, Elisabeta Rizea, Enescu si Brancusi, ma bucur sa fac parte din aceeasi comunitate cu ei. Dar daca romanii sunt Ionescu-Caion, Horia Sima, Emil Bobu, Aurelian Bondrea si altii ca ei, nu sunt prea incantat de vecinatate. Romanii de anvergura, romanii de buna calitate slujesc frecvent de paravan, sau de instanta legitimatoare pentru tot soiul de derbedei, grabiti sa-si asume merite cu care n-au nimic in comun. Unii se comporta ca si cum meciul castigat de o echipa romaneasca e o victorie personala, o isparava a muschilor proprii. Copiii care se disting la olimpiade, gimnastele, campionii, muzicienii, scriitorii care ajung la o notorietate transnationala sunt resimtiti ca alibiuri ale valorii proprii.

Chibitul e mandru de talentul celui din teren si ajunge sa se identifice cu el. Au castigat „ai nostri”, i-au batut „romanii nostri”, „suntem cei mai buni” sunt expresiile candide, dincolo de care se ascunde convingerea absurda ca cel care le profereaza e el insusi subiectul succesului. Nea Ghita il aplauda pe Ilie Nastase, ca pe un delegat al competentei proprii. Ilie nu e decat prelungirea pe teren a lui nea Ghita, instrumentul lui de lupta, mana lui dreapta. Romanul e cand Hagi, cand Nadia Comaneci, cand Tiriac, cand Brancusi, cand Mircea Eliade. Epuizat de atatea performante, el adoarme, in cele din urma, obosit, dar mandru. A invins pe toate fronturile. In dimineata urmatoare, lucrurile reintra, pentru o vreme, in normal: mici chiuluri si triserii cotidiene, stazi cu gropi, preturi mari, politicieni mincinosi etc. („Treaba romaneasca…”) Intrebat, in particular, ce mai face, romanul raspunde cu obida: „Fac pe dracu! Nu vezi in ce hal suntem? Ce tara e asta?”. Dar intrebat de un reporter, in fata camerei de luat vederi, el se recompune, isi aduce aminte de stramosi si zice, fara sa clipeasca: „Sunt mandru ca sunt roman!”.

Cata vreme vom trai de pe urma meritelor altor romani, ale marilor romani, nu vom face din Romania o tara de care sa fim mandri. Fiecare roman ar trebui, dimpotriva, sa-si puna problema meritelor sale personale, a succeselor lui, a efortului lui. Mandria de a fi roman e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins. Altfel, in loc sa fie un combustibil energizant, ea va ramane ceea ce este de multa vreme: un drog si un somnifer.

Andrei Plesu, Mandria de a fi roman

Cultura europeană poate/va putea fi accesată şi pe internet

Europeana.eu, portalul iniţiat şi finanţat de către Uniunea Europeană şi care îşi propune să adune într-un unic recipient cultura Vechiului continent, s-a lansat joi, 20 noiembrie, în spaţiul virtual, transmite Romanian Global News. Potrivit Primăriei din Torino, pagina de web conţine cărţi, filme, muzică, fotografii, ziare si documente istorice, toate digitalizate si puse la dispoziţia publicului. În această primă fază sunt disponibile peste 2 milioane de opere, însă numărul este destinat să crească în mod exponenţial. Partenerul român al proiectului este Institutul de Memorie Culturală, Poarta către patrimoniul cultural românesc.
Europeana – muzeu, arhivă şi bibliotecă digitală europeană- este un proiect cu o durată de doi ani, ce a început în iulie 2007 şi care are ca scop crearea unui web site prototip care să le ofere utilizatorilor acces direct către două milioane de obiecte digitale. Interfaţa acestui portal va fi multilingvă, pornind de la câteva limbi şi avansând ca numar pe parcurs.

sursa: rgnpress.ro

Există însă o problemă, aşa cum anunţă site-ul dev.europeana.eu, şi anume că, deşi Europeana.eu a fost lansat pe 20 noiembrie, numărul mare de accesări, 10 milioane pe oră, au dus la căderea site-ului. Site-ul amintit anunţă totodată că încearcă să redeschidă Europeana.eu într-o versiune mai robustă, punând până atunci la dispoziţia publicului o mostră a ceea ce va fi adevăratul site Europeana, la adresa http://www.dev.europeana.eu, însă numai în imba engleză, spre deosebire de Europeana.eu, care se doreşte a fi în toate limbile Uniunii Europene.

Apariţie editorială: The Ascent of Money

Semnalez o apariţie editorială care pe mine unul mă încântă, o lucrare care poate stârni interesul numismaţilor, economiştilor, istoricilor, studenţilor din orice domeniu, şi nu numai, incintantă prin însăşi titlul pe care îl propune: The Ascent of Money: A Financial History of the World, de Niall Fergusson (The Penguin Press, HC, 13 noiembrie 2008).

Iată şi o sinopsă a lucrării:

„Bread, cash, dosh, dough, loot: Call it what you like, it matters. To Christians, love of it is the root of all evil. To generals, it’s the sinews of war. To revolutionaries, it’s the chains of labour. But in The Ascent of Money, Niall Ferguson shows that finance is in fact the foundation of human progress. What’s more, he reveals financial history as the essential back-story behind all history.The evolution of credit and debt was as important as any technological innovation in the rise of civilization, from ancient Babylon to the silver mines of Bolivia. Banks provided the material basis for the splendours of the Italian Renaissance, while the bond market was the decisive factor in conflicts from the Seven Years’ War to the American Civil War.

With the clarity and verve for which he is famed, Niall Ferguson explains why the origins of the French Revolution lie in a stock market bubble caused by a convicted Scots murderer. He shows how financial failure turned Argentina from the world’s sixth richest country into an inflation-ridden basket case – and how a financial revolution is propelling the world’s most populous country from poverty to power in a single generation.

Yet the most important lesson of the financial history is that sooner or later every bubble bursts – sooner or later the bearish sellers outnumber the bullish buyers – sooner or later greed flips into fear. And that’s why, whether you’re scraping by or rolling in it, there’s never been a better time to understand the ascent of money.”

Iar dacă vreţi să ştiţi mai multe despre autor:

Niall Ferguson is Laurence A. Tisch Professor of History at Harvard University, William Ziegler Professor of Business Administration at Harvard Business School, a Senior Research Fellow of Jesus College, Oxford, and a Senior Fellow of the Hoover Institution, Stanford. The bestselling author of Paper and Iron, The House of Rothschild, The Pity of War, The Cash Nexus, Empire, Colossus, and The War of the World, he is also a contributing editor of the Financial Times. Since 2003 he has written and presented three highly successful television documentary series for British television: Empire, American Colossus, and, most recently, The War of the World. The Ascent of Money is a PBS coproduction scheduled to be broadcast in 2009. He and his family divide their time between the United Kingdom and the United States.

Ziua Armistiţiului

Pe data de 11 noiembrie în multe ţări se comemorează Ziua Armistiţiului, aniversarea sfârşitului Primului Razboi Mondial, care a fost numit şi Marele Război, deoarece marile puteri ale lumii au implicat întregul lor arsenal militar în acest conflict, folosindu-se poate pentru prima oara la o scara atât de mare atât de multe maşini de razboi pentru autodistrugere, numărul celor ucişi ridicându-se în 4 ani la 10 milioane, fiecare naţiune folosindu-se de întregul arsenal al progresului tehnologic pentru a decima populaţia celeilalte.

Pe data de 11 noembrie, la orele 11 a.m., s-a semnat acordul de încetare a focului pe frontul de vest, după patru zile de negocieri. Uneori se face referire la acest eveniment ca la „al unsprezecelea ceas din cea de-a unsprezecea zi a lunii a unsprezecea”. Vezi aici textul armistiţiului.

Ziua de 11 noiembrie a început să fie comemorată în 1921, când au avut loc înmormântări simbolice ale trupurilor unor soldaţi necunoscuţi la Arcul de Triumf din Paris, în Westminster Abbey din Londra şi la Arlingron National Cemetery, Arlington, Virginia.

În SUA, ziua de 11 noiembrie a ajuns să fie comemorată ca Ziua Veteranilor. În Marea Britanie, Canada, Franţa, Australia şi Belgia, 11 noiembie comemorează veteranii sau pe cei ucişi în Primul şi în al Doilea Război Mondial.

(Surse: The World in Arms, Time-Life Books, Amsterdam, 1990, Ian Westwell, De Eerste Wereldoorlog dag na dag (Primul Război Modial-jurnal), Aartselaar, Belgia, 2003, Encyclaeopedia Britannica Library, 2008, ediţie CD, First World War.com)

Despre inspiraţie

„Când se întâmplă să fiu întrebată despre inspiraţie răspund, şi eu, ambiguu, însă spun cam aşa: ‘Cred că inspiraţia nu e doar privilegiul poeţilor sau al artiştilor în general. Dintotdeauna a existat, există şi va exista un grup privilegiat de oameni pe care inspiraţia îi vizitează. Grupul acesta e format din cei care şi-au urmat vocaţia, din cei care îşi iubesc meseria. Din grup pot face parte doctori, profesori, grădinari, aş putea enumera o sută de alte profesii. Munca lor e o aventură continuă, deoarece dificultăţile întâmpinate nu le diminuează curiozitatea. În plus, ei ştiu că fiecare problemă rezolvată dă naştere unui şir de noi întrebări. Şi, oricare ar fi definiţia ei, inspiraţia se naşte dintr-un continuu ‘Nu ştiu’.”

Wislawa Szymborska, la decernarea Premiului Nobil pentru Literarură, 7 decembrie 1997, cf. Observator Cultural, nr. 40)

Cărturăreşti

„Ce folos am eu că m-au învăţat tatăl mieu ca să nu înşel pre nimenea daca nu m-au învăţat, ca pre mine nimenea să nu mă poată înşela?

… a învăţa legea şi limba maicei, a cunoaşte lumea şi oamenii şi înţelepţeşte a gândi şi a judeca.”

Dosoftei (1624-1693).

I’m still waiting

Am primit un mail foarte interesant de la o prietenă. Pe mine unul m-a amuzat:

I’m Still waiting….

I did what you told me ..

I sent the email to 10 people like you said

I’m still waiting for that miracle to happen

To all my friends who in the last year sent me best ‘wishes’, chain letters, ‘angel’ letters or other promises of good luck if I forwarded something,

NONE OF THAT CRAP WORKED!

For 2008, could you please just send money, chocolate, movie tickets or gasoline vouchers and airline tickets instead?

Thank you!

Elocvenţa

(Rafael, Sfântul Pavel predicând în Atena)

Într-una din frumoasele întâlniri de studiu şi discuţii pe care le aveam cu mulţi ani în urmă în biserica mea din Oradea am auzit aceasta definiţie a elocvenţei:

„Elocvenţa constă în următoarele trei lucruri: (1) modestie; (2) naturaleţe şi (3) lipsa oricărei ornamentări inutile.”

Târg european de carte şi hărţi, Breda (Nl)

Pentru cei interesaţi de cartea veche şi de hărţi vechi, la sfârşitul lunii noiembrie, anul acesta (28 şi 29 noiembrie), va avea loc a 11-a ediţie a Târgului European de Carte şi Hărţi, târg organizat în Olanda, la Breda.

Din spusele organizatorilor, târgul ar fi cel mai mare si cel mai prestigios de pe întregul continent, fiind prezentate hărţi istorice vechi, harţi de oraşe, planuri, globuri pământeşti, atlase şi cărţi antice.

Vor fi prezenţi 25 de comercianţi de cărţi şi hărţi vechi din Europa şi SUA.

Târgul va fi deschis în ziua de vineri, 28.11.2008 (orele 14.00-18.00), şi sâmbătă, 29.11.2008 (orele 11.00-17.00).

Târgul este organizat de Fundaţia Olandeză de Cartografie Istorică, care lucrează în colaborare cu Departamentul de Hărţi Istorice al Universităţii din Utrech, fundaţie ce strânge fonduri pentru a sprijini cercetarea şi publicaţiile în domeniul hărţilor istorice.

De la prima lui ediţie, cea din noiembrie 1998, târgul s-a bucurat de un real succes, dealeri din întreaga Europă fiind entuziasmaţi de oportunităţile ivite odată cu acest târg.

Sigur că şi frumosul interior de secol 14 al Grote Kerk (Biserica Mare) a contribuit la acest succes.

Pentru mai multe informaţii, vezi aici.

Geniul cărturarului

„Geniul lui Ezra, dragii mei, ca şi al celor care i-au urmat calea, a constat în a înţelege că nu e de ajuns să aduni înţelepiunea omenească în cărţi. Bineînţeles că trebuie să înveţi, dar, în acelaşi timp şi cu aceeaşi înverşunare, trebuie să ‘transmiţi’.

Or, pentru a transmite, trebuie să menţii permanent relaţia cu învăţătura… Altfel spus: cel ce transmite învaţă, cel ce învaţă transmite”.

(Marek Halter, Ce este un evreu?)