In Bruges

Nu, nu e vorba despre filmul cu același nume, lansat în 2008, în care joacă Collin Farrel și Ralph Fiennes. E vorba, pur și simplu, de impresiile pe care mi le-am făcut vizitând Bruges sau Brugge (în flamandă) și de faptul că îl recomand cu toată inima ca pe un punct turistic care merită și trebuie văzut. Apropo, filmul mi s-a părut idiot, dar l-am vizionat din curiozitate, imediat ce m-am întors din Brugge. M-am distrat de faptul că în film apare același câine labrador pe care l-am fotografiat și eu, în timp ce el moțăia în fereastră.

Cu ocazia împlinirii a 12 ani de căsătorie și pentru că ne era deja rușine că locuim de mai bine de 4 ani în Belgia și nu am văzut Brugge, ne-am hotărât să îl vizităm. Știam că este numit ”Veneția Nordului”, alături de un alt oraș înțesat cu canale, Amsterdam. Am aflat mai apoi că Brugge este, după ghidul turistic Trotter, ”fără îndoială principala destinație turistică din Belgia”. Întregul centru istoric al orașului este declarat Patrimoniu al Umanității Unesco și protejat ca atare, Brugge fiind considerat orașul cu cel mai bine conservate clădiri medievale din Europa.

M-am documentat cu privire la istoria orașului și despre locurile pe care merită și poți să le vezi într-o singură zi. Există o ofertă tentantă și accesibilă oricărui buzunar pentru turiștii care doresc să stea mai mult de o zi sau două în Brugge, și anume City Card, care îți oferă intrare gratuită în majoritatea muzeelor din Brugge, gratuitate la plimbarea pe canale și reduceri la o gamă variată de servicii. Vezi aici. În același timp, poți cumpăra bilete combinate; de exemplu, cu un bilet combinat de 15 euro poți avea acces în vreo 7 sau 8 muzee din rețeaua muzeelor municipale, aceasta în ideea că intrarea la fiecare din ele costă în jur de 8 euro de persoană. În sezon însă, și mai ales la sfârșit de săptămână, nu vei găsi un singur loc în care să nu stai la coadă pentru a-ți cumpăra biletul de intrare. Mai multe despre muzeele din Brugge, aici.

Pentru că am avut parte de o zi însorită și călduroasă, ne-am propus să petrecem mai mult timp afară, așa că am stabilit să vizităm Belfort-ul, care este o clădire-emblemă a orașului (Belfort ocupă un loc central și în filmul In Bruges), Muzeul Choco Story (de istorie a ciocolatei) și să facem o plimbare pe canale, pentru a surprinde ceva din farmecul orașului.

Plimbarea pe canale ne-a făcut cunoștință, prin intermediul unui ghid, cu casele vechi, cele mai multe din perioada medievală.

Poți vedea și cea mai mică fereastră în stil gotic a orașului.


Sau poți surprinde momente de tandrețe. Bineînțeles, aceste momente au fost surprinse de soția mea. Eu eram mai mult cu ochii după case.

Cât despre Belfort (sau Clopotnița), acesta este unul dintre simbolurile orașului, servind, din Evul Mediu și până nu demult, drept trezorerie, arhivă și punct de observare a incendiilor. De asemenea, clopotele anunțau trecerea timpului și cele mai importante momente din viața locuitorilor. În secolul XVI turnul primește un carillon, permițând astfel ca sunetul clopotelor să fie coordonat printr-o claviatură, iar în arhive este menționată, începând din 1604, angajarea unui artist care să cânte la acest instrument în zilele de duminica, de sărbătoare și atunci când se țineau piețe. La 1675 turnul avea 35 de clopote, astăzi numărul acestora ajungând la 47, împreună având greutatea de 27.5 tone. Pentru a ajunge în vârful turnului, de unde te poți bucura de priveliștea deosebită a orașului, trebuie să urci 366 de trepte, numărul zilelor unui an bisect.

Brugge este, cu siguranță, un oraș pe care nu îl poți vizita într-o singură zi. Ai nevoie de cel puțin un întreg sfârșit de săptămână pentru a te putea bucura din plin de tot ceea ce acest oraș îți poate oferi. Îl recomand cu toată încrederea tutoror acelora, prieteni din Belgia sau din România, care caută o destinație, nu neapărat exotică, dar cu totul interesantă și care merită tot efortul. Doar faptul că întreg centrul istoric al orașului e considerat Patrimoniu UNESCO al Umanitatii vorbește în favoarea vizitării acestui loc.

Un comentariu

Din categoria Memoria, Uncategorized

De Statenvertaling

Odată cu Reforma religioasă din secolul al XVI-lea s-a acutizat printre protestanți și dorința de a avea Biblia în propria lor limbă, tradusă din limbile de bază, ebraică și aramaică pentru Vechiul Testament (VT), și greacă pentru Noul Testament (NT). Mai departe, AICI.

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica

Tată, ce înseamnă toate aceste lucruri?

Am încheiat zilele acestea, împreună cu fiul meu (8 ani și jumătate), cartea Exodul. A fost o inițiativă foarte bună, la început de an, din partea soției mele, de a încerca să citim în jur de trei capitole din Biblie în fiecare zi. Dacă în cartea Genesei și în prima parte a Exodului ochii fiului meu sclipeau de interes, din pricina firului narativ, credeam că detaliile privitoare la cult, din a doua parte a cărții, îl vor plictisi. A rezistat însă eroic.

Am considerat întotdeauna, conform tradiției biblice (Exod 12:26-27; Deuteronom 6:20-25), că părintele trebuie să îi ofere copilului posibilitatea de a pune întrebări: ”Tată, ce înseamnă acest/aceste lucruri?” Însă e la fel de adevărat că nu întotdeauna ai puterea, răbdarea și disponibilitatea să fii întrebat și mai ales să fii întrebat de cineva care nu se mai mulțumește cu orice răspuns. Dacă în urmă cu ceva vreme întrebările erau mai simple și răspunsurile mai satisfăcătoare, acum întrebările devin tot mai multe și mai complicate, iar răspunsurile trebuie să fie bine gândite și bine argumentate. M-am gândit însă, nu o dată, că vor veni vremuri când poate fiul meu nu mă va mai întreba, când poate nu va mai căuta sfatul meu, când poate prezența mea nu va mai fi atât de importantă pentru el. Și atunci am să tânjesc după aceste momente, când fiul meu mă cheamă să mă joc cu el, când fiul meu îmi cere părerea, când fiul meu mă întreabă, la fiecare pas: Cum? De ce? Ce înseamnă aceasta?

În seara în care am terminat cartea Exodului, fiul meu mi-a pus mai multe întrebări. Prima: ”De ce era nevoie de un lighean cu apă înaintea Tabernaculului” (Exod 40)? Apoi, când a constatat că doar preoții erau spălați: ”Păi, numai preoții se spălau? Eu credeam că și poporul.” Pe urmă, după ce am avut o discuție despre ce trebuia să însemne locuirea lui Dumnezeu în mijlocul poporului, și faptul că pentru creștini acest ritual nu mai este valabil, deoarece Dumnezeu a locuit trupește în Christos: ”Pai cum, și Isus este Dumnezeu?” Am încercat să îi explic, fără prea multe analogii, cum e cu Sfânta Treime și cu întruparea lui Dumnezeu. Apoi a urmat a patra: Rugăciunea e ceva ce trebuie să facem? Și apoi a cincea: Pot să Îi spun orice lui Dumnezeu?

E adevărat că pentru a răspunde la astfel de întrebări, și mai ales unui pui de om care aude tot, vede tot și vrea să știe tot, trebuie să fii tu însuți preocupat de răspunsuri, de căutări, să fii tu însuți nemulțumit de răspunsurile în doi peri pe care nu de puține ori le primești și să fii cel puțin cu un pas înaintea copiilor tăi în toate aspectele ce îi preocupă. Și asta nu e ușor, dar nici imposibil nu e. Și merită!

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

Primele versiuni ale Bibliei în limba olandeză: traduceri la traduceri

Primele versiuni ale Bibliei în limba olandeză au fost de fapt niște traduceri făcute după alte traduceri ale Bibliei, din latină pentru cititorii catolici, și din germană pentru cei protestanți. Continuarea aici.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Versiuni ale Bibliei în limba olandeză

În ultima vreme, dat fiind noul meu statut membral, am început să fiu tot mai preocupat de versiunile olandeze ale Bibliei, precum și de istoria traducerii Bibliei pe aceste meleaguri. Această preocupare ține însă și de interesul special pe care îl am față de textul biblic și de istoria transmiterii lui, atât în vechime cât și în zilele noastre. Continuarea aici.

Scrie un comentariu

Din categoria Memoria

Descifrarea lui Dumnezeu

”Doamne, te rog pentru X și pentru familia lui, să l-i Te descifrezi lor!”

(Fineas, 8 ani și jumătate)

Scrie un comentariu

Din categoria Definiţii, Uncategorized

Nouă membralitate

În urmă cu trei săptămâni am devenit în mod oficial membri ai Bisericii Evanghelice din Turnhout, o comunitate creștină flamandă în sânul căreia, în urmă cu doi ani, am fost primiți cu toată dragostea și o comunitate în care încercăm să ne integrăm cât mai bine. Nu este ușor, având în vedere bariera lingvistică, dar dorința acestor oameni de a ne face să ne simțim cât mai confortabil în mijlocul lor face ca procesul integrării să nu fie chiar atât de anevoios. Cu siguranță că nu este comunitatea ideală, însă este prima și, deocamdată, singura comunitate creștină din Belgia în care ne-am simțit ca într-o familie, încă de la început.

Pe lângă întâlnirile săptămânale, încercăm, în limitele impuse de timp (sau, mai bine zis, în limitele de timp pe care ni le impunem mai mult sau mai puțin justificat), să participăm și la unele din activitățile săptămânale sau periodice ale acestei comunități, cum ar fi grupurile de studiu biblic și de rugăciune.

Ceea ce m-a impresionat de la început la această comunitate a fost deschiderea și căldura cu care au primit pe oricine a venit în mijlocul lor, accentul pe decență și pe lucrurile care nu se văd, precum și slujirea, a celor din biserică și din afara ei. Am găsit în același timp acea credință și predicare centrate pe Cristos, precum și o mărturisire de credință bine ancorată în Sfintele Scripturi. Am mai găsit și oameni cu pregătire teologică, oameni modești cu care am putut împărtăși din lucrurile de care suntem preocupați.

Biserica Evanghelică din Turnhout face parte din Vrije Evangelische Gemeenten (Comunitățile Evanghelice Independente), o uniune de comunități evanghelice care însumează nu mai mult de 2000 de membri în toată Flandra. Mai multe despre VEG, însă în limba olandeză, aici și aici.

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica