You are currently browsing the category archive for the 'Uncategorized' category.
La începutul anului mi-am văzut împlinită una din dorinţele pe care le aveam încă din studenție, anume să am un abonament la revista Biblical Archaeology Review. Mi-au sosit cu promptitudine deja numerele din martie-aprilie şi mai-iunie, precum și numarul aniversar (al 200-lea), numere pline cu articole care mai de care mai interesante, legate de descoperirilor arheologice şi interpretările acestora din spaţiul biblic.
În numărul din mai-iunie 2009 am găsit un scurt articol foarte interesant, semnat de Ben Witherington III, despre graffiti în Antichitate, în particular despre un graffiti creştin descoperit pe zidul unei bazilici din Smirna, actualul Izmir (Turcia), care confirmă atât prezenţa de timpuriu a creştinilor în acest oraş, cât şi abilitatea lor de a citi şi scrie.
Graffiti în Antichitate
În Antichitate, graffitii era de două tipuri: (1) avertismente trimise politicienilor sau diferitelor tipuri de afacerişti; (2) comentarii religioase, de obicei despre şi adresate religiilor sau filozofiilor ilicite.
Numărul de graffiti descoperit de arheologi este surprinzător de mare, numai în Pompeii fiind identificate în jur de 10 000 de avertismente politice în graffiti. Ţinând cont de cantitatea găsită numai în Pompeii, și de faptul că tipul acesta de scriere de obicei nu este produsul clasei superioare, apoi de mărturiile textuale descoperite pe ostraca (bucăţi scrise de ceramică), ne putem da seama că numărul de analfabeţi din lumea greco-romană nu era atât de mare pe cât s-a crezut înainte.
Până acum s-a estimat că între 10 şi 15 % din populaţia greco-romană putea să scrie şi să citească, însă acum aceste estimări trebuie să fie reevaluate. În secolul I d.Hr. abilitatea de a citi eram desigur, mai răspândită decât abilitatea de a scrie, dat fiind faptul că scrierea era mai degrabă o artă, mai ales atunci când era vorba despre gravarea unui text pe suprafeţe tari. Graffitti folosit ca propagandă presupune faptul că un semnificativ segment de populaţie putea să citească ceea ce era scris.
Graffiti și creștinism timpuriu
Ben Witherington III face referire la una dintre lucrarile prezentate la ultima sesiune anuală a SBL (Society of Biblical Literature), cea a lui Roger Bagnall, intitulată “New Grafitti from Smyrna in the Context of Early Christianity”, lucrare ce se concentrează asupra unui graffiti descoperit la subsolul unei bazilici situate în agora din Smirna (În lumea romană, o bazilică desemna o clădire publică, adesea folosită drept sală de tribunal, modelul ei arhitectural fiind mai apoi împrumutat de biserici.), datat la sfârşitul sec. I şi începutul sec. II. Cantitatea de graffiti descoperită aici este mare, făcând referire la subiecte diverse, precum sexul, dragostea, mândria civică, politică şi religie, toate la un loc.
Unul dintre cele mai interesante exemple ale lui Bagnall este inscripţia ho dedokos to pneuma (“cel care a dat Duhul”, şi anume Kyrios, Domnul). Bagnall susţine că această inscripţie ar putea fi cel mai timpuriu graffiti creştin descoperit până acum. Dar, care a fost scopul acestui graffiti? Scopul lui nu era unul evanghelistic, ca mesaj pentru necreştini, ci mai degrabă acela de a se adresa creştinilor, care cunoşteau expresii-cheie şi un limbaj codificat ce putea să ofere sens acestui graffiti. De fapt, îi anunţa pe alţi creştini că în oraş se aflau creştini cu care se puteau întâlni pentru a socializa şi pentru a se închina.
Motivul unei comunicări codificate este evident pentru oricine cunoaşte situaţia creştinilor în lumea romană în primele secole. Creştinismul era considerat o superstitio, o religie ilicită în acea vreme, însuşi episcopul Smirnei, Policarp, fiind martirizat la mijlocul secolului II.
Descoperirea acestui graffiti creştin din Smirna dovedeşte prezenţa de timpuriu a creştinilor în acest oraş, precum şi nevoia lor de a comunica codificat. De asemenea, acest graffiti, alături de alte inscripţii de acest fel, ne ajută să înţelegem care era nivelul educaţiei în lumea creştină din primele secole. Ne ajută să înţelegem că acestă lume nu era populată numai de “femei, sclavi şi copii” (adică cei fără ştiinţă de carte), aşa cum s-a presupus adesea din lucrările autorilor antici ce dispreţuiau creştinismul. Dimpotrivă, creştinii şi-au lăsat amprenta scrisă în acea lume nu numai prin lucrări ca epistolele şi evangheliile, ci şi prin această formă de exprimare care este graffiti.
(Sursa: Ben Witherington III, “The Writing on the Wall”, în BAR, may-june 2009)
La un moment dat eram indignat pe faptul că nu reuşesc să găsesc în Belgia niciun ghid turistic despre România, în vreme ce găseam destule despre Bulgaria, Croaţia, Budapesta şi altele, şi mă întrebam, retoric, dacă cauza e la belgieni sau la modul în care ştim să ne promovăm noi resursele turistice. Însă, într-o bună zi, într-un magazin cu produse BIO dau de următorul anunţ:
P.S.: De fapt, belgienii sunt invitaţi să ajute “căţeluşii” (hondjes e un diminutiv), nu “căţeii” din România.
Drumul Lunii in jurul Pamantului nu este perfect circular ci descrie forma unei elipse. De aceea distanta dintre Pamant si Luna se mareste si apoi se micsoreaza permanent, iar Luna se deplaseaza intre pozitiile numite „perigeu” (cand ajunge la distanta cea mai mica fata de Pamant) si „apogeu” (cand distanta fata de Pamant este cea mai mare). Astazi, 10 ianuarie 2009, Luna va atinge la perigeu si se va afla la o distanta de „numai” 357.500 kilometri de Pamant, cu 50 de mii de kilometri mai apropiata fata de apogeu. Mai mult, de maine Luna va ajunge in faza de „Luna plina”, cand discul sau va fi in totalitate luminat de Soare. Stirea a fost anuntata si de catre site-ul online al revistei NewScientist.
Din aceste 2 motive luna plina va aparea cu 14 procente mai mare si cu 30 de procente mai stralucitoare fata de valorile medii ale lunei pline.
Luna plina din aceasta noapte va fi cea mai mare din anul 2009 – dar nu va ajunge la dimensiunile din data de 12 decembrie 2008, cand perigeul a fost cu 1000 de kilometri mai aproape de Pamant – iar luna a ajuns in varful fazei de „luna plina” la doar patru ore dupa perigeu. Luna plina de pe 12 decembrie 2008 a avut cele mai mari dimensiuni pentru perioada 1993 – 2016 (http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/7779294.stm).
Amatorilor de observatii astronomice care vor avea noroc de o noapte senina le va fi insa greu sa faca diferenta cu ochiul liber intre dimensiunile Lunii pline de azi si cele din decembrie anul trecut.
Sursa: hotnews
Am primit un mail foarte interesant de la o prietenă. Pe mine unul m-a amuzat:
I’m Still waiting….
I did what you told me ..
I sent the email to 10 people like you said
I’m still waiting for that miracle to happen
To all my friends who in the last year sent me best ‘wishes’, chain letters, ‘angel’ letters or other promises of good luck if I forwarded something,
NONE OF THAT CRAP WORKED!
For 2008, could you please just send money, chocolate, movie tickets or gasoline vouchers and airline tickets instead?
Thank you!
Pentru cei interesaţi de cartea veche şi de hărţi vechi, la sfârşitul lunii noiembrie, anul acesta (28 şi 29 noiembrie), va avea loc a 11-a ediţie a Târgului European de Carte şi Hărţi, târg organizat în Olanda, la Breda.
Din spusele organizatorilor, târgul ar fi cel mai mare si cel mai prestigios de pe întregul continent, fiind prezentate hărţi istorice vechi, harţi de oraşe, planuri, globuri pământeşti, atlase şi cărţi antice.
Vor fi prezenţi 25 de comercianţi de cărţi şi hărţi vechi din Europa şi SUA.
Târgul va fi deschis în ziua de vineri, 28.11.2008 (orele 14.00-18.00), şi sâmbătă, 29.11.2008 (orele 11.00-17.00).
Târgul este organizat de Fundaţia Olandeză de Cartografie Istorică, care lucrează în colaborare cu Departamentul de Hărţi Istorice al Universităţii din Utrech, fundaţie ce strânge fonduri pentru a sprijini cercetarea şi publicaţiile în domeniul hărţilor istorice.
De la prima lui ediţie, cea din noiembrie 1998, târgul s-a bucurat de un real succes, dealeri din întreaga Europă fiind entuziasmaţi de oportunităţile ivite odată cu acest târg.
Sigur că şi frumosul interior de secol 14 al Grote Kerk (Biserica Mare) a contribuit la acest succes.
Pentru mai multe informaţii, vezi aici.
Cu ceva timp în urmă mi-am propus pentru blog câteva postări despre castele, de fapt despre castelele pe care le-am vizitat sau le-am fotografiat eu însumi.
La sfârşitul lunii martie am fost în Romania şi, în drumul nostru, de pe autostradă, am zărit un castel, undeva în partea dreaptă, aşa că am luat imediat aparatul foto şi, în timp ce maşina mergea, am încercat să fotografiez castelul urmând ca mai târziu să caut informaţii despre acest castel. Nu mică mi-a fost uimirea să constat că ceea ce părea, în peisajul acela mohorât de martie, un monument cenuşiu, este, de fapt, unul din numeroasele castele austriece situate pe cursul inferior al Dunării, şi anume Renaissanceschloss Schallaburg, adicălea Castelul Renascentist Schallaburg.
(Din păcate, poza este făcută din maşină, într-o dimineaţă ploioasă)
O altă poză, ceva mai bună 
:
sursa: www.romantikstrasse.at
Schallaburg este localizat la 5 km distanţă de Melk, un alt obiectiv turistic deloc de neglijat în calea românilor care merg spre casă. Castelul este considerat unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste situate la nord de Alpi. Corpul principal al fortăreţei, care datează din Evul Mediu, a rezistat veacurilor sub forma unui castel rezidenţial de factură romanică şi o capelă gotică. Schallaburg şi-a luat caracteristicile actuale în 1572, când bogata dinastie Losensteiner şi-a stabilit reşedinţa aici, construind castelul după stilul palazzo-ului italian din vremea aceea, luând impresionanta înfăţişare care poate fi zărită şi astăzi de la mare distanţă.
Pentru mai multe informaţii legate de acest castel, pentru cei interesaţi să-l viziteze, vezi aici.
Castle Steen, sau Castelul din Piatră, este situat chiar în portul Antwerp, astăzi găzduind Muzeul Naţional de Marina (National Scheepvaartmuseum). Castelul este una dintre cele mai vechi fortăreţe din Europa, fiind construit pe la anul 900 d.Hr. ca parte din linia de fortificaţii vestice ale Sfântului Imperiu Roman. Unul dintre cei mai celebri rezidenţi ai castelului a fost pictorul Pieter Paul Rubens, care a locuit în castel în anii săi de declin.
Castle Steen a fost reconstruit în secolul 16, iar astăzi poţi deosebi uşor, după culoare, pietrele vechi de cele mai noi. Afară, în faţa uneia dintre uşi, se află un crucifix unde prizonierii condamnaţi la moarte se rugau înainte de a fi executaţi, în perioada în care castelul a fost folosit ca închisoare (cer scuze pentru calitatea slaba a fotografiei – nu sunt un profesionist, nici eu şi nici aparatul).
Castelul apare pe blazonul oraşului Antwerpen, flancat de două mâini.
Cele două mâini sunt un ecou al legendei soldatului roman Silvius Brabo, cel care l-a provocat pe la luptă pe Druon Antigon, uriaşul care le cerea o taxa tuturor celor care doreau sa treaca râul Scheldt, nu departe de castelul Steen. Celor care nu puteau sa plateasca li se taiau mâinile, care erau aruncate în râu. După legendă, Silvius Brabo a tăiat mâinile uriaşului şi le-a aruncat în râu, eliberând astfel acel cap de pod.
Pentru mai multe detalii vizavi de această legendă şi de semnificaţia cuvântului Antwerpen, vezi http://jurnalulflorentinei.wordpress.com/page/2/.
Mulţi dintre noi cred că am fost fascinaţi, de mici copii, de castele. De la aşa-zisele castele de nisip, care, de cele mai multe ori, aveau o arhitectură destul de ciudată, până la cele din cărţi sau la cele Lego, PlayMobil , Barbie şi lista mai poate continua, sau, mai departe, până la cele pe care mai târziu le-am putut vizita.
De când am venit în Turnhout, de departe, clădirea care mă fascinează cel mai mult şi care este poate cea mai reprezentativă pentru oraş, este Castelul Ducilor de Brabant, care datează din secolul 12. Sigur că în decursul timpului, castelul a suferit nenumărate îmbunătăţiri, până la forma actuală.
În vremea Mariei de Ungaria (1505-1558),
(sursa, http://www.rijksmuseum.nl)
regentă a Ţărilor de Jos (Netherlands) din 1548 până în 1555, castelul era o construcţie impunătoare. În anii care au urmat, castelul a cunoscut un declin, ajungând ca în secolul 19 să fie folosit ca depozit al municipalităţii.
La începutul secolului 20, provincia a cumpărat castelul, iar după Primul Război Mondial a început lucrările de reconstrucţie. Astăzi, castelul găzduieşte Judecătoria. În principala sală de şedinţe se află picturi ale pictorului belgian Karel Boom (1858-1939) care înfăţişază scene de judecată din vremea Mariei de Ungaria. Coridoarele şi încăperile sunt decorate cu artefacte, iar în curtea liniştită a castelului te poţi imagina în vremuri de mult trecute, asta dacă nu îţi este întrerupta visarea de vreun grup de procurori sau poliţişti care duc nu ştiu unde vreun infractor, aşa cum ne-a fost întreruptă nouă visarea, într-una din zile.
Cu ocazia aceasta, poate vă spun şi câte ceva despre orăşelul Turnhout. Turnhoutl este ceea ce în termeni administrativi în România s-ar numi un orăşel, cel mult un municipiu, dar nu din acela reşedinţă de judeţ. Situat în nord-estul Provinciei Antwerpen, cu o populaţie de numai 40.000 de locuitori, Turnhout este capitala administrativă a regiunii Kempen (Câmpia).
Oraşul a fost fondat în jurul Castelului Ducilor de Brabant, devenind la 1212 un oraş liber. În timp, oraşul a cunoscut vremuri bune şi vremuri mai puţin bune. A fost implicat cu numeroase ocazii în bătălii împotriva unora sau a altora care râvneau la teritoriul Flandrei.
Pe la sfârşitul Evului Mediu, oraşul era un bine-cunoscut centru comercial textil. Pe la începutul secolului 19, această particularitate a fost înlocuită de industria procesării hârtiei, principalul exponent fiind Philipus Jacobus Brepols. Turnhout a devenit în scurt timp unul din centrele tipografice europene.
Turnhout mai este şi centrul cultural şi educaţional al regiunii. Pe lângă Biblioteca de Ştiinţe şi de centrul în care se pot consulta arhivele, care atrag nenumăraţi studenţi şi cercetători, Turnhout găzduieşte, în cele în jur de 50 de şcoli, peste 16 000 de elevi.
© Francois Lenoir / Reuters
Oameni buni,
explicaţi-mi şi mie: chiar aşa multe schimbări s-au petrecut în geopolitica spaţiului carpato-danubiano-pontic de când am plecat eu din România? Întreb, nu de alta, dar ieri citeam într-un ziar belgian despre “premier Popescu (l) en president Traian Basescu (midden) van Bulgarije (al/ai Bulgariei)”, iar zilele trecute găseam pe o hartă dintr-un ziar, în punctul în care de obicei se află capitala României, undeva în SE ţării, denumirea de Budapesta.
Înţeleg că preşedintele nostru are ceva tupeu, dar nici chiar aşa. Probabil belgienii sunt prea darnici cu noi în contextul geopolitic actual.
