You are currently browsing the monthly archive for noiembrie 2009.
Am rămas impresionat anul trecut când am fost pentru prima oară la Expoziția Internațională a Sculpturilor în Nisip din Blanckenberg, Belgia. Tema de anul trecut a fost Povestea Cenușăresei. Tema de anul acesta a fost Lumea Piraților (mai precis Pete Pirate and the Barnacle Bill. Mai multe despre acest festival, aici. Te simți de-a dreptul copleșit, însă tot atât cât te gândești la măiestria cu care au au fost făcute aceste lucrări artistice te gândești și la fragilitatea materialului din care sunt făcute. Nu poți să nu te întrebi: cât vor dura? Cum vor rezista?
Uitându-mă la aceste castele… din nisip mă gândesc la eforturile celor de după potop de a crea „un turn cu vârful până la cer”, pentru a-și face „un nume clădit din cărămizile și smoala eforturilor noastre”. Sau mă gândesc la acele cuvinte înșelătoare: „Templul Domnului, Templul Domnului” (vezi Ieremia 7:4 și contextul). Mă gândesc la castelele-fortărețe ale Europei, care în secolele 16-17 nu își mai aveau rostul strategic, deoarece nu se mai puteau împotrivii ghiulelelor. Și. în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, mi-l amintesc pe Sfântul Apostol Petru, care spune că:
„Orice făptură este ca iarba
și toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!
Iarba se ususcă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!” (Întâia Epistolă 1:24-25).
„Cuvânt” prin care, spune Petru, am fost născuți din nou. Iar acest Cuvânt este „viu”, este „o sămânță nepieritoare” și „rămâne în veac”. „Și acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie.”
Ce contrast între acest „Cuvânt” și castelele… din nisip, din gheață, din grinzi și din piatră, între „Cuvânt” și acele turnuri făcute cu truda noastră, din cărămizile și smoala eforturilor noastre fără Dumnezeu.
„Mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său (Cuvântul, vezi Evanghelia după Ioan 1, n.m.). Cel care-L are pe Fiul are viața; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața” (Întâia Epistolă a Sfântului Apostol Ioan 5:11-12). Oare poate să fie Ioan mai clar și mai direct decât atât?
Today, 11 November, especially in the Western Europe and the USA, it is celebrated the Armistice Day and the Day of the Veterans of the WW I and WWII. See, into Romanian, here and into English here.
Yesterday, at my work place, meanwhile the breaks, I read some interesting facts about the Great War:
“A few pessimists thought that a major European war was increasingly possible, especially since the Great Powers were divided into two rival camps: The Triple Alliance linked Germany, Austria and Italy, while Entente included France, Russia and, tacitly, Britain. Both camps were heavily armed, and each had a plan for a possible war against the other. But this was the 20th century, a time of progress, not conflict. Almost no one foresaw how quickly a European war could erupt, or how catastrophic it would be.”
Germany… “ignored the moral outrage among other European powers tha would follow violations of neutrality and the inevitable military consequences of that outrage.”
“On July 28, 1914, the Austrians declared war on Serbia… But the Russian response to Austria’s mobilization set in motion a war machine that was beyond its creators’ power to halt.”
“On August 1, Germany declared war on Russia.”
“Finally, on August 4, Germany invaded Belgium… The invasion of neutral Belgium, in defiance of solemn treaties, decided the matter. The British saw it as an outrage, and at midnight on August 4, united in idealistic indignation, they declared war.”
“Thus were the great nations of Europe committer to a conflict whose objectives were unclear to all, whose dimensions had been desired by none and whose outcome was almost completely unpredictable.”
And yet… we know what happened!
Source: The World in Arms, AD 1900-1925, Time Life Books, Amsterdam, 1990
Când l-am luat astăzi pe fiul meu (7 ani) de la școală, a început să-mi povestească despre ce au învățat, și anume despre Zidul Berlinului. La început mi-a povestit despre un anume conducător al Duitstland (Germania în limba olandeză) din timpul războiului. Am priceput în cele din urmă că era vorba despre Hitler, deși nu pricepeam ce legătură ar fi avut cu Zidul Berlinului. M-am gândit însă că învățătorul le-a povestit probabil despre război și atunci, cu siguranță, le-a vorbit despre acest personaj.
Apoi mi-a povestit ce era cu acest zid, cum a despărțit lumea „dinspre noi”, unde erau „televizoare”, de lumea din partea cealaltă, unde totul era „gri”.
Ceea ce m-a indus în eroare, și m-a făcut să-l corectez pripit pe fiul meu a fost acest „dinspre noi”. Eu știam că „noi” am făcut parte din lumea „gri”, că a trebuit să plătim pagube de război, că am fost ocupați etc. În cele din urmă, mi-am dat seama că problemele de identitate se rezolvă mai ușor pentru fiul meu de 7 ani. Când suntem în Belgia, „noi” este Belgia, deoarece el, chiar dacă este român, trăiește și învață aici de mai bine de 2 ani. Când suntem doar în vizită în România… lucrurile se complică puțin, deoarece „noi” suntem și în România, și „noi” suntem și în Belgia.
