Graffiti și creștinii primelor secole

La începutul anului mi-am văzut împlinită una din dorinţele pe care le aveam încă din studenție, anume să am un abonament la revista Biblical Archaeology Review. Mi-au sosit cu promptitudine deja numerele din martie-aprilie şi mai-iunie, precum și numarul aniversar (al 200-lea), numere pline cu articole care mai de care mai interesante, legate de descoperirilor arheologice şi interpretările acestora din spaţiul biblic.

În numărul din mai-iunie 2009 am găsit un scurt articol foarte interesant, semnat de Ben Witherington III, despre graffiti în Antichitate, în particular despre un graffiti creştin descoperit pe zidul unei bazilici din Smirna, actualul Izmir (Turcia), care confirmă atât prezenţa de timpuriu a creştinilor în acest oraş, cât şi abilitatea lor de a citi şi scrie.

Graffiti în Antichitate

În Antichitate, graffitii era de două tipuri: (1) avertismente trimise politicienilor sau diferitelor tipuri de afacerişti; (2) comentarii religioase, de obicei despre şi adresate religiilor sau filozofiilor ilicite.
Numărul de graffiti descoperit de arheologi este surprinzător de mare, numai în Pompeii fiind identificate în jur de 10 000 de avertismente politice în graffiti. Ţinând cont de cantitatea găsită numai în Pompeii, și de faptul că tipul acesta de scriere de obicei nu este produsul clasei superioare, apoi de mărturiile textuale descoperite pe ostraca (bucăţi scrise de ceramică), ne putem da seama că numărul de analfabeţi din lumea greco-romană nu era atât de mare pe cât s-a crezut înainte.
Până acum s-a estimat că între 10 şi 15 % din populaţia greco-romană putea să scrie şi să citească, însă acum aceste estimări trebuie să fie reevaluate. În secolul I d.Hr. abilitatea de a citi eram desigur, mai răspândită decât abilitatea de a scrie, dat fiind faptul că scrierea era mai degrabă o artă, mai ales atunci când era vorba despre gravarea unui text pe suprafeţe tari. Graffitti folosit ca propagandă presupune faptul că un semnificativ segment de populaţie putea să citească ceea ce era scris.

Graffiti și creștinism timpuriu

Ben Witherington III face referire la una dintre lucrarile prezentate la ultima sesiune anuală a SBL (Society of Biblical Literature), cea a lui Roger Bagnall, intitulată “New Grafitti from Smyrna in the Context of Early Christianity”, lucrare ce se concentrează asupra unui graffiti descoperit la subsolul unei bazilici situate în agora din Smirna (În lumea romană, o bazilică desemna o clădire publică, adesea folosită drept sală de tribunal, modelul ei arhitectural fiind mai apoi împrumutat de biserici.), datat la sfârşitul sec. I şi începutul sec. II. Cantitatea de graffiti descoperită aici este mare, făcând referire la subiecte diverse, precum sexul, dragostea, mândria civică, politică şi religie, toate la un loc.

Unul dintre cele mai interesante exemple ale lui Bagnall este inscripţia ho dedokos to pneuma (“cel care a dat Duhul”, şi anume Kyrios, Domnul). Bagnall susţine că această inscripţie ar putea fi cel mai timpuriu graffiti creştin descoperit până acum. Dar, care a fost scopul acestui graffiti? Scopul lui nu era unul evanghelistic, ca mesaj pentru necreştini, ci mai degrabă acela de a se adresa creştinilor, care cunoşteau expresii-cheie şi un limbaj codificat ce putea să ofere sens acestui graffiti. De fapt, îi anunţa pe alţi creştini că în oraş se aflau creştini cu care se puteau întâlni pentru a socializa şi pentru a se închina.

Motivul unei comunicări codificate este evident pentru oricine cunoaşte situaţia creştinilor în lumea romană în primele secole. Creştinismul era considerat o superstitio, o religie ilicită în acea vreme, însuşi episcopul Smirnei, Policarp, fiind martirizat la mijlocul secolului II.

Descoperirea acestui graffiti creştin din Smirna dovedeşte prezenţa de timpuriu a creştinilor în acest oraş, precum şi nevoia lor de a comunica codificat. De asemenea, acest graffiti, alături de alte inscripţii de acest fel, ne ajută să înţelegem care era nivelul educaţiei în lumea creştină din primele secole. Ne ajută să înţelegem că acestă lume nu era populată numai de “femei, sclavi şi copii” (adică cei fără ştiinţă de carte), aşa cum s-a presupus adesea din lucrările autorilor antici ce dispreţuiau creştinismul. Dimpotrivă, creştinii şi-au lăsat amprenta scrisă în acea lume nu numai prin lucrări ca epistolele şi evangheliile, ci şi prin această formă de exprimare care este graffiti.

(Sursa: Ben Witherington III, “The Writing on the Wall”, în BAR, may-june 2009)