“Când se întâmplă să fiu întrebată despre inspiraţie răspund, şi eu, ambiguu, însă spun cam aşa: ‘Cred că inspiraţia nu e doar privilegiul poeţilor sau al artiştilor în general. Dintotdeauna a existat, există şi va exista un grup privilegiat de oameni pe care inspiraţia îi vizitează. Grupul acesta e format din cei care şi-au urmat vocaţia, din cei care îşi iubesc meseria. Din grup pot face parte doctori, profesori, grădinari, aş putea enumera o sută de alte profesii. Munca lor e o aventură continuă, deoarece dificultăţile întâmpinate nu le diminuează curiozitatea. În plus, ei ştiu că fiecare problemă rezolvată dă naştere unui şir de noi întrebări. Şi, oricare ar fi definiţia ei, inspiraţia se naşte dintr-un continuu ‘Nu ştiu’.”

Wislawa Szymborska, la decernarea Premiului Nobil pentru Literarură, 7 decembrie 1997, cf. Observator Cultural, nr. 40)