Mulţi dintre noi cred că am fost fascinaţi, de mici copii, de castele. De la aşa-zisele castele de nisip, care, de cele mai multe ori, aveau o arhitectură destul de ciudată, până la cele din cărţi sau la cele Lego, PlayMobil , Barbie şi lista mai poate continua, sau, mai departe, până la cele pe care mai târziu le-am putut vizita.

De când am venit în Turnhout, de departe, clădirea care mă fascinează cel mai mult şi care este poate cea mai reprezentativă pentru oraş, este Castelul Ducilor de Brabant, care datează din secolul 12. Sigur că în decursul timpului, castelul a suferit nenumărate îmbunătăţiri, până la forma actuală.

În vremea Mariei de Ungaria (1505-1558),

(sursa, http://www.rijksmuseum.nl)

regentă a Ţărilor de Jos (Netherlands) din 1548 până în 1555, castelul era o construcţie impunătoare. În anii care au urmat, castelul a cunoscut un declin, ajungând ca în secolul 19 să fie folosit ca depozit al municipalităţii.

La începutul secolului 20, provincia a cumpărat castelul, iar după Primul Război Mondial a început lucrările de reconstrucţie. Astăzi, castelul găzduieşte Judecătoria. În principala sală de şedinţe se află picturi ale pictorului belgian Karel Boom (1858-1939) care înfăţişază scene de judecată din vremea Mariei de Ungaria. Coridoarele şi încăperile sunt decorate cu artefacte, iar în curtea liniştită a castelului te poţi imagina în vremuri de mult trecute, asta dacă nu îţi este întrerupta visarea de vreun grup de procurori sau poliţişti care duc nu ştiu unde vreun infractor, aşa cum ne-a fost întreruptă nouă visarea, într-una din zile.

Cu ocazia aceasta, poate vă spun şi câte ceva despre orăşelul Turnhout. Turnhoutl este ceea ce în termeni administrativi în România s-ar numi un orăşel, cel mult un municipiu, dar nu din acela reşedinţă de judeţ. Situat în nord-estul Provinciei Antwerpen, cu o populaţie de numai 40.000 de locuitori, Turnhout este capitala administrativă a regiunii Kempen (Câmpia).

Oraşul a fost fondat în jurul Castelului Ducilor de Brabant, devenind la 1212 un oraş liber. În timp, oraşul a cunoscut vremuri bune şi vremuri mai puţin bune. A fost implicat cu numeroase ocazii în bătălii împotriva unora sau a altora care râvneau la teritoriul Flandrei.

Pe la sfârşitul Evului Mediu, oraşul era un bine-cunoscut centru comercial textil. Pe la începutul secolului 19, această particularitate a fost înlocuită de industria procesării hârtiei, principalul exponent fiind Philipus Jacobus Brepols. Turnhout a devenit în scurt timp unul din centrele tipografice europene.

Turnhout mai este şi centrul cultural şi educaţional al regiunii. Pe lângă Biblioteca de Ştiinţe şi de centrul în care se pot consulta arhivele, care atrag nenumăraţi studenţi şi cercetători, Turnhout găzduieşte, în cele în jur de 50 de şcoli, peste 16 000 de elevi.