9 mai în România

Citeam pe situl ziarului german Deutsche Welle un articol românesc care scoate în evidenţă o idee care mi-a reţinut atenţia, şi anume că ziua de 9 mai în România este într-o discretă concurenţă simbolică între Ziua Europei (9 mai 1950) şi Ziua Independenţei (9 mai 1877).

Autorul articolului susţine “că ziua Europei îşi dispută întâietatea simbolică cu ziua Independenţei”.

“La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu supunea aprobării forului legislativ proclamaţia de independenţă, iar a doua zi, în 10 mai 1877, hotărîrea Camerelor Legiuitoare era promulgată de domnitorul Carol, pentru ca în 11 mai, Guvernul să anuleze tributul catre Turcia, punînd suma la dispoziţia Ministerului de Război.”

Tot la 9 mai, dar la 1950, se puneau bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, parte din procesul constituirii Uniunii Europene de mai târziu.

“Îngemănarea fraternă a celor două date nu exclude cu totul o firească rivalitate. E o chestiune de accent. Pe ce va pune în viitor accentul statul român? Pe aparteneţa sa europeană, sau pe identitatea sa istorică? Pînă acum problema nu s-a pus în mod manifest, întrucît era prea devreme, dar s-ar putea pune în viitor.

În ţările vestice, la nivelul opiniei populare, simbolurile europene tind să pălească. Imnul Europei a fost lăsat deoparte, iar proiectul de Constituţie a fost înlocuit cu un Tratat simplificat. Iar Franţa, una din principalele promotoare ale Europei unite, se îndreaptă către o politică cu accente naţionale mai apăsate.”

Eu cred că va trebui căutat un echilibru, care acum este destul de precar, balanţa atârnând când într-o parte, când într-alta, în funcţie de exponenţii ideilor, unii prea naţionalişti, cu mintea plină de scenarii mitico-istorice, iar alţii, lipsiţi de orice memorie vizavi de istoria şi identitatea lor naţională.

Surse: www.dw-world.de