10 mai 1866

Ziua de 10 mai 1866 a marcat începutul monarhiei române prin proclamarea Principelui Carol I, din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen ca domnitor al Principatelor Române.

9 mai în România

Citeam pe situl ziarului german Deutsche Welle un articol românesc care scoate în evidenţă o idee care mi-a reţinut atenţia, şi anume că ziua de 9 mai în România este într-o discretă concurenţă simbolică între Ziua Europei (9 mai 1950) şi Ziua Independenţei (9 mai 1877).

Autorul articolului susţine “că ziua Europei îşi dispută întâietatea simbolică cu ziua Independenţei”.

“La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu supunea aprobării forului legislativ proclamaţia de independenţă, iar a doua zi, în 10 mai 1877, hotărîrea Camerelor Legiuitoare era promulgată de domnitorul Carol, pentru ca în 11 mai, Guvernul să anuleze tributul catre Turcia, punînd suma la dispoziţia Ministerului de Război.”

Tot la 9 mai, dar la 1950, se puneau bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, parte din procesul constituirii Uniunii Europene de mai târziu.

“Îngemănarea fraternă a celor două date nu exclude cu totul o firească rivalitate. E o chestiune de accent. Pe ce va pune în viitor accentul statul român? Pe aparteneţa sa europeană, sau pe identitatea sa istorică? Pînă acum problema nu s-a pus în mod manifest, întrucît era prea devreme, dar s-ar putea pune în viitor.

În ţările vestice, la nivelul opiniei populare, simbolurile europene tind să pălească. Imnul Europei a fost lăsat deoparte, iar proiectul de Constituţie a fost înlocuit cu un Tratat simplificat. Iar Franţa, una din principalele promotoare ale Europei unite, se îndreaptă către o politică cu accente naţionale mai apăsate.”

Eu cred că va trebui căutat un echilibru, care acum este destul de precar, balanţa atârnând când într-o parte, când într-alta, în funcţie de exponenţii ideilor, unii prea naţionalişti, cu mintea plină de scenarii mitico-istorice, iar alţii, lipsiţi de orice memorie vizavi de istoria şi identitatea lor naţională.

Surse: www.dw-world.de

Ziua Victoriei împotriva Victoriei

Semnalez un articol foarte bun, al lui Traian Ungureanu, la http://www.revista22.ro/html/index.php?art=1722&nr=2005-05-12

Adversus memoriam

La Berlin şi în alte oraşe germane au avut loc întâlniri prin care s-a comemorat odioasa acţiune a regimului nazist, din 10 mai 1933, de a arde cărţi considerate infame de către regim. Evenimentul a fost organizat de către Universitate Humboldt, Berlin, Institutul Cervantes, Spania, şi Partidul Democrat German.

Printre cărţile care au fost arse pe data de 10 mai 1933 se aflau cărţi ale lui Berthold Brecht, Franz Kafka, Sigmund Freud, Max Brod, John Dos Passos, Theodore Dreiser, Friedrich Engels, Ernest Hemingway, Erich Kastner, Paul Klee, Vladimir Lenin, Jack London, Heinrich Mann, Thomas Mann, Karl Marx, Erich Maria Remarque, H G Wells, Stefan Zweig si multi altii.

Motivul arderii cărţilor pentru a distruge memoria apare la mai mulţi autori: în Don Quijote al lui Cervantes exista o scena in care sunt arse o mare parte din cartile care l-au transformat pe ruinatul nobil in Cavalerul Tristei Figuri; în 451 Fahrenheit, capodopera lui Ray Bradbury, cartile din intreaga
lume sunt cautate si arse de echipe speciale de pompieri, care de data aceasta nu sting flacarile, ci le aprind, pentru a distruge memoria umanitatii. Bradbury avea sa declare mai tarziu ca scrisese cartea inspirat de arderea cartilor de catre nazisti, 451 de grade Fahrenheit fiind temperatura la care arde hartia; în 1984 al lui G. Orwell sala numită în mod eufemistic “sala memoriei” este folosită pentru a arde orice carte sau text care nu place regimului, menţionându-se “totala distrugere a cărţilor publicate până la 1960.”

La 10 mai 1933, peste 20.000 de cărţi sunt arse în Piaţa Operei din Berlin, cărţi ale unor scriitori consideraţi “decadenţi”, fie din pricină că erau evrei, fie deoarece s-au împotrivit ideilor naziste. Ironic, această acţiune are loc în cadrul unei manifestări studenţeşti. O mare parte din scriitorii vizaţi aleseseră deja sau vor alege exilul.

În momentul în care a ajuns la Londra, Sigmund Freud a fost intervievat vizavi de această acţiune, omul de ştiinţă replicând, citândul pe Heinrich Heine care spusese cu ani în urmă (1821, în piesa Almansor) că “după arderea cărţilor, urmează cea a oamenilor.”

Pentru o listă a cărţilor sau a acţiunilor întreprinse pentru a arde cărţi, accesaţi http://en.wikipedia.org/wiki/Book_burning.

surse: www.dw-world.de, www.romania-israel.com; www.wikipedia.org

Ziua Victoriei în Europa

Când ar trebui celebrată Ziua Victoriei în Europa? Care este data încheierii Celui De-al Doilea Război Mondial, data capitulării necondiţionate a Germaniei naziste în faţa trupelor aliate? De mic copil am ştiut că aceasta este data de 9 mai 1945. Însă, căutând în ziarele belgiene din 9 mai informaţii despre celebrarea Zilei Victoriei şi aşteptându-mă să le găsesc abundând în informaţie, am rămas dezamăgit; nu am găsit nimic. M-am gândit că poate mă lasă memoria şi am lăsat lucrurile aşa.

Ieri însă am luat parte la o paradă frumoasă pe străzile orăşelui Turnhout, o paradă cu vehicule din al Doilea Război Mondial, foarte bine întreţinute şi, astfel, mi-a revenit în minte întrebarea: Când se celebrează Ziua Victoriei în Europa (Victory in Europe Day, VE Day)?

Am căutat puţin prin resursele pe care le am la dispoziţie acasă, şi am reuşit să mă lămuresc puţin.

Se pare că Europa Occidentală a sărbătorit întotdeauna Ziua Victoriei în Europa pe data de 8 mai, deoarece aceasta este data la care Aliaţii au acceptat capitularea necondiţionată a trupelor Germaniei naziste şi sfârşitul Celui de-al Treilea Reich al lui Adolf Hitler.

Pe 30 Aprilie, în timpul Bătăliei pentru Berlin, Hitler îşi lua viaţa într-un buncăr, prin urmare, capitularea a fost autorizată de cel care i-a luat locul, şi anume amiralul Karl Donitz.

Actul capitulării necondiţionate a fost semnat pe 7 mai la Reims, în Franţa, şi pe 8 mai în Berlin, Germania. Rusia însă şi statele din fostul bloc sovietic nu au recunoscut data de 8 mai ca dată a capitulării, ci data de 9 mai, dată pe care şi eu o cunoşteam de când eram copil şi citeam manualele de istorie ale surorilor mele, mai mari.

Aşadar, când s-a încheiat Al Doilea Război Mondial? Lucrul de care e sigură toată lumea e UNDE s-a încheiat Al Doilea Război Mondial, şi anume la Karlshorst, o suburbie din estul Berlinului. Astăzi, locul acela este un muzeu germano-sovietic, singurul loc din lume în care foşti inamici de război şi-au dat mână să comemoreze împreună. Încăperea în care a fost semnat tratatul este conservată în cele mai mici detalii. În orice caz, clădirea aceasta a fost printre puţinele care au rezistat bombardării Berlinului, acesta fiind, de altfel, şi motivul pentru care capitularea a fost semnată acolo.

Curatorul Muzeului Germano-Rus de la Karlshorst, Peter Jahn, spune că ceea ce este cert e că războiul s-a încheiat pe data de 8 mai, 1945, la ora 23:01, dată şi oră atestate pe documentul capitulării. Însă, în realitate, spune Peter Jahn, delegaţia germană nici nu intrase încă în sală la ora 23:01. “Ratificarea tratatului, spune acesta, a fost de fapt amânată cu 75 de minute”, ceea ce înseamnă deja data de 9 mai. “Au fost motive tehnice pentru această amânare”, spune Jahn.

Se pare că textul rus al capitulării a fost trimis incomplet la Berlin şi îi lipsea câteva propoziţii. Nemţii au aşteptat mai bine de o oră până ce s-a primit textul complet, şi în cele din urmă, după miezul nopţii, delegaţia condusă de Feldmareşalul Wilhelm Keitel a intrat în încăpere şi a semnat actul capitulării.

Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: German Colonel General Jodl signs the surrender treaty at Reims on May 7, 1945

Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: German Field Marshal Keitel signed the surrender treaty, but when?

Imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, şi pe durată Războiului Rece, s-a dus o altă luptă, de data aceasta asupra perspectivei istorice. În conştiinţa occidentală, Germania a capitulat la Reims, pe 7 mai, însă cu un efect formal în ajunul zilei de 9 Mai, după orele 00:00. Ceea ce s-a petrecut la Karlshorst a fost perceput de către Europa Occidentală mai mult ca o mişcare de propagandă din partea lui Stalin. Din perspectiva ruşilor, pe de altă parte, capitularea de la Reims a fost doar o parte din întregul protocol.

La ora 00:20, pe 9 Mai, delegaţia germană părăsea sala din Karlshorst, după semnarea capitulării. “Abia atunci s-a încheiat capitularea”, spune Jahn. Ofiţerii germani au comandat trupelor să predea armele, iar Stalin a comunicat cetăţenilor Rusiei în dimineaţa de 9 Mai că războiul s-a încheiat.

Începând cu acea data, Rusia a comemorat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial pe data de 9 Mai, ceea ce este probabil cel mai corect din punct de vedere cronologic şi istoric.

Surse: http://www.dw-world.de; Enciclopedia Britannica, www.wikipedia.org