Mesajul pierdut al lui Isus

Anul trecut a apărut în limba română cartea lui Steve Chalke şi Alan Mann, Mesajul pierdut al lui Isus (engl. Lost Message of Jesus, Zondervan, Grand Rapids, 2003), publicată de editura Scriptum, Oradea. Dorinţa de a o citi a fost sporită de faptul că auzisem ceva vag despre anumite controverse teologice vizavi de această carte, controverse ce vizau în special doctrina ispăşirii. Nu am descoperit însă această discuţie, obiectul controversei, decât în ultimul capitol al cărţii, “Un act, două scene”. Până acolo, şi apoi în epilog, cartea are, aşa cum le spuneam celor cărora le-am recomandat-o, pe fiecare pagină câte un pasaj de pus în ramă.

Pentru mine a contat, bineînţeles, faptul că această carte are o recenzie şi o recomandare din partea unui teolog de calibrul Episcopului de Durham, N.T.Wright. A mai contat, desigur, şi faptul că, aşa cum spune N.T.Wright, “cartea este înrădăcinată în erudiţie”, adică autorii citează specialişti în a-şi argumenta ideile referitoare la contextul în care a fost propovăduit mesajul lui Isus.

Cartea, aşa cum ar putea sugera pentru unii titlul, nu se înscrie în categoria acelor cărţi cu care ne-a obişnuit deja piaţa de carte, cărţi în genul Codul lui daVinci et Co, plus replicile, Codul Spart al lui daVinci et Co.

Cartea lui Steve Chalke şi Alan Mann, contribuţia principală fiind aceea a lui Steve Chalke, vorbeşte despre o recuperare a mesajului real, autentic, dar pierdut al lui Isus, mesaj care se găseşte nu îngropat sub oarece nisipuri, în oarece grote sau mănăstiri medievale, ci un mesaj pe care l-am îngropat sub propriile noastre prejudecăţi, sub propriile noastre aspiraţii, sub propriile noastre reflecţii asupra lumii şi a vieţii. Pierderea acestui mesaj a fost determinată de o presupusă cunoaştere a lui Isus, mulţi dintre creştini considerând că Îl au pe Isus “descifrat” şi “rezumat”, lucru ce a ajuns “să le inhibe capacitatea de a comunica mesajul neschimbat al lui Isus unei lumi aflate într-o continuă schimbare” (p. 17).

Chiar dacă pentru unii creştini nu mai este nimic nou de spus despre Isus, iar încercarea de a o face ar însemna negarea învăţăturii tradiţionale a Bisericii sau a autorităţii Bibliei, pentru a recupera mesajul pierdut al lui Isus, “fiecare nouă generaţie trebuie să se lupte din nou cu întrebarea: Cine este Isus şi care este mesajul pe care îl aduce El? Şi acest efort nu se datorează faptului că tratăm Scriptura cu uşurinţă sau că nu îi acordăm suficientă atenţie, ci tocmai faptului că o luăm atât de mult în serios. Credem că numai prin studierea continuă a acestui Isus pe care Îl găsim pe paginile Bibliei Îl putem descoperi pe Dumnezeu Însuşi. Aceasta nu este o căutare plină de aroganţă, nici una lipsită de o ancorare în istorie. Nu este nici măcar o nouă interpretare pentru o nouă epocă (sublinierile îmi aparţin). Este mai degrabă căutarea esenţială a fiecărui creştin care nu este gata să spună: ‘Felul în care Îl înţeleg eu pe Isus este unul complet.’ După cum scria teologul şi scriitorul devoţional din secolul al XV-lea, Thomas Kempis, în Imitation Cristi: ‘Cea mai de seamă năzuinţă a noastră să fie aceea de a medita la viaţa lui Isus Cristos’” (p. 17).

Autorii ajung la concluzia că pentru mulţi oameni “Biserica a devenit o experienţă seacă şi care nu le aduce nicio împlinire, care omite să abordeze întrebările şi preocupările profunde ale vieţii, darămite să răspundă la ele.” Ceva s-a pierdut din mesajul central, transformator de vieţi al lui Isus, mesaj care făcea ca Isus să fie aproape la propriu sufocat de mulţimile de oameni din toate categoriile care veneau însetate să Îl asculte. Sarcina fiecărei generaţii este, aşadar, aceea de a găsi mesajul lui Isus, de a-l deosebi de propriile noastre mesaje, de a nu-l citi prin ochelarii propriei noastre culturi şi tradiţii şi de a-l comunica într-un mod cât mai relevant. Autorii susţin că mesajul lui Isus, acel mesaj transformator de vieţi, acel mesaj radical şi revoluţionar pentru ascultătorii lui din secolul I poate fi rezumat astfel: Împărăţia, shalomul apropiat al lui Dumnezeu, este acum la dispoziţia tuturor prin Mine.

Prin urmare, autorii nu fac altceva decât să ne îndemne să urmăm o regulă de interpretare elementară: să-L punem pe Isus înapoi în contextul Lui original. Iar apoi, în loc să începem cu întrebarea: Ce înseamnă asta pentru mine astăzi? trebuie să ne punem în schimb întrebări cum ar fi: Ce credea Isus că este El? Ce înţelegeau primii Lui ascultători când El le vorbea? Cum era viaţa de toate zilele pentru Isus şi pentru cei care Îl întâlneau? De ce Matei, Marcu, Luca şi Ioan au descris mesajul Lui ca pe o “veste bună”? Numai efectuând munca grea a “contextualizării” lui Isus în cadrul Lui din secolul I şi punând întrebarea: Ce însemna acest lucru atunci? vom fi în măsură să rezolvăm în mod autentic problemele de “recontextualizare” contemporană şi să începem să descoperim ce înseamnă acum.

Iată o mostră (p. 69):

Un prieten m-a întrebat odată:

“Dacă Isus a fost pe jumătate revoluţionarul care pretinzi tu că a fost, cum de este acum reprezentat de una dintre instituţiile cele mai conservatoare şi care se preocupă cel mai mult de statut de pe întreaga planetă?”

Mi-a pus o întrebare bună, aşa că am încercat să îi dau un răspuns bun…

“… Chiar şi astăzi – am explicat eu – în multe părţi ale lumii, Biserica este dinamică, curajoasă, activă şi profetică.”

Prietenul meu a meditat o clipă la defensiva mea, a oftat gânditor, după care a răspuns ironic, cu un zâmbet prin care recunoştea adevărul afirmaţiei mele:

“Ei, probabil că există două tipuri de creştinism, însă nu ştiu cum, noi am rămas cuplaţi la varianta insipidă.”

5 comments

Comments feed for this article

13 decembrie 2008 la 5:31 pm

Florin Motiu

Cartea lui Steve Chalke transformă mântuirea lui Isus într-un mesaj politic şi social, negând multe doctrine biblice. Nu văd cum ar putea un evanghelic să recomande această carte altor creştini. Din păcate, Editura Scriptum nu a avertizat asupra faptului că această carte este una periculoasă.

Contează şi faptul că această carte este recomandată de N.T. Wright, un teolog care nu este evanghelic, care neagă doctrinele evanghelice, un teolog cu multe trăsături liberale. Erudiţia lui nu înseamnă mare lucru, dacă lucrurile stau în felul acesta.

Învăţătura cărţii lui Chalke nu reprezintă mesajul Isus pe care l-a pierdut biserica, ci reprezintă o îndepărtare de învăţătura evanghelică. Steve Chalke a studiat la Spurgeon College în Londra şi a fost un pastor baptist, dar s-a îndepărtat tot mai mult de învăţăturile evanghelice. E ceea ce Biblia numeşte clar apostazie.

Editura Scriptum publică, după câte ştiu, prima carte de teologie liberală care a apărut într-o editură evanghelică din România. Nu avertizează asupra conţinutului otrăvitor al cărţii şi o lansează în rândul credincioşilor, care pot fi duşi în rătăcire. Mă întreb dacă cei de la editura Scriptum sunt de acord cu mesajul acestei cărţi sau nu.

Articolul lui Tibi Pop manifestă o lipsă de discernământ uimitor pentru un evanghelic. Mă mir cum de poate recomanda o asemenea carte. Oare chiar nu a observat că Chalke redefineşte acel „mesaj transformator al lui Isus” într-unul social-politic socialist? Oare concepţia lui Chalke despre păcat nu trage un semnal de alarmă?

Chalke neagă doctrina păcatului originar, neagă doctrina ispăşirii lui Isus, a jertfei substitutive, neagă mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului. Oamenii sunt buni înaintea lui Dumnezeu, Isus caută această bunătate în oameni. Pocăinţa şi naşterea din nou sunt redefinite şi nu au nimic în comun cu învăţătura scripturală. În fond, Isus al lui Chalke este, în mod evident, pentru cine citeşte cartea cu atenţie un Gandhi sau un Martin Luther King, un revoluţionar politic şi social care aduce o revoluţie non-violentă pentru „binecuvântarea” celor marginalizaţi.

Se pare că, în curând, vom avea în România, în bisericile noastre, pastori şi profesori liberali, edituri liberale. Probabil că iniţiativa editurii Scriptum este primul pas înspre aceasta.

Florin Moţiu

Răspunde

13 decembrie 2008 la 8:29 pm

tibipop

Domnule Florin Moţiu,
aştept să veniţi cu argumente din cartea lui Chalke care să dovedească afirmaţiile dvs. Tocmai am răsfoit din nou cartea lui Chalke, în urma comentariului dvs., şi nu am găsit texte care să-l facă atât de “periculos” pe cât îl descrieţi dvs.
E adevărat că lucrarea a stârnit reacţii în lumea evanghelică din Marea Britanie, dar din ceea ce am citit, răspunsurile lui şi ale altora au fost destul de echilibrate.

În acelaşi timp, aştept argumente cu care să susţineţi afirmaţiile legate de trăsăturile liberale ale teologiei lui N.T.Wright, care, într-adevăr nu este evanghelic, ci anglican, cum de altfel era şi C.S.Lewis, faţă de care evanghelicii români cred că au un respect considerabil.
Apropos, una dintre cele mai importante cărţi ale lui N.T.Wright, “Mesia”, a apărul în limba română la editura Aqua Forte, 2007. Vezi reacţii de la cititori: http://www.aquaforte.com/det.php?id=64.

Însă cel mai important lucru: nu recomandăm o carte pentru că suntem de acord cu fiecare din tezele şi argumentele autorului, ci pentru că este bine “să cercetăm toate lucrurile şi să luăm ceea ce este bun”, şi consider că cartea lui Chalke are foarte multe lucruri bune pe care biserica contemporană ar trebui să şi le însuşească. Asta nu înseamnă că suntem de acord cu toate lucrurile pe care le spune Chalke, aşa cum poate nu suntem de acord cu toate lucrurile pe care le spune C.S.Lewis sau N.T.Wright , sau Iosif Ţon, sau alţii.
Şi cred că afirmaţia dvs. vizavi de editura Scriptum este una gratuită.
Şi, mai departe:
1. Nu cred că Chalke transformă mântuirea lui Isus într-un mesaj politic şi social ci, cel mult, susţine că mântuirea lui Isus ar trebui să aibă impact şi la nivelul politic şi social, ceea ce este cu totul altceva.
2.Nu cred că Chalke redefineşte acel „mesaj transformator al lui Isus” într-unul social-politic socialist, ci spune că aşa cum acel mesaj a avut impact în primul secol sub aspect social-politic, la fel ar trebui să aibă şi acum, în veacul nostru.
3.Nu cred că Chalke neagă doctrina păcatului originar sau doctrina ispăşirii lui Isusa – ar fi absurd, deoarece vorbeşte despre cruce şi înviere ca centrale în mesajul creştin. Ce rost ar avea cruce şi învierea negând cele două doctrine? Citiţi numai capitolul “Un act, două scene”.

Oricum, eu mă mir că reacţiile vizavi de această carte sunt atât de întârziate în spaţiul evanghelic românesc. Ori, poate au fost reacţii de care nu am cunoştinţă, nemailocuind în România de mai bine de un an şi jumătate. Însă e bine ca reacţiile să fie echilibrate.

Numai bine,
Tibi Pop

14 decembrie 2008 la 6:32 pm

Frate Tibi,

te rog sa citesti intreaga carte cu atentie si vei gasi argumente pentru tot ce am afirmat.

15 decembrie 2008 la 10:55 am

Ca unul care a studiat teologia, tu stii ca una din metodele teologilor liberali e sa redefineasca termeni si doctrine scripturale. Pe langa faptul ca neaga clar unele invataturi biblice, redefineste altele. Fii atent la astea si vei descoperi adevaratul mesaj al lui Chalke.
Eu am citit cartea cu pixul in mana si as putea sa-ti dau o sumedenie de citate ca argument la ce am spus, dar e mai important sa citesti tu cu ochii tai cartea toata, cu atentie, ca sa descoperi acestea.
Si eu am inceput cartea auzind ceva despre doctrina ispasirii la Chalke, dar am luat-o de la inceput si am descoperit ca devierile lui sunt foarte multe si serioase.

20 ianuarie 2009 la 11:25 am

Baubaul liberal a căscat fălcile către români « Scriptorie

[...] admiţând că această carte are influenţe liberale deosebit de periculoase, problemele pe care le sesizează autorul şi curajul cu care le ridică ar fi meritat o discuţie [...]