Învaţă pe copil…

Când predam religie aveam obiceiul ca la început de an să îi pun pe copii să îmi scrie pe o foaie de hârtie cine este Isus pentru ei. Oare ce ţi-ar răspunde un copil, la întrebarea: Cine este Isus pentru tine? Unii teologi sunt tot mai îngrijoraţi că răspunsurile vor deveni tot mai diluate. Sincer, îmi pare rău că în bisericile noastre au dispărut catehismele. Puteam măcar să împrumutăm ceva din modelul Catehismului mic al lui Luther sau din modelul Institutelor lui Calvin.

Iată o constatare, care şi pe mine mă îngrijorează:

“… a dispărut obiceiul de a-i face pe copii să memoreze catehisme sau mărturisiri de credinţă care sintetizează doctrina creştină. Şcolile biblice duminicale din zilele noastre se limitează la a-i învăţa pe copii cu precădere istorisiri din Biblie. Astfel, copiii cresc în biserică fără a li se prezenta crezul ei. Ei învaţă despre Isus ca prieten şi ajutor, însă nu li se spune că El este a doua Persoană a Sfintei Treimi. Acest adevăr va fi pentru ei, atunci când vor deveni adulţi, cu totul străin”

(J.I.Packer, Să cunoaştem creştinismul, Casa Cărţii, Oradea, 2007).

Esenţa credinţei creştine

“Esenţa creştinismului nu constă nici în credinţe, nici în modele de comportament. Ea reprezintă realitatea comuniunii cu întemeietorul creştinismului, Isus, Mijlocitorul cel Viu, aici şi acum…

Prezent în mod vizibil pentru a ne întări atunci când ne încredem în El, Îl iubim, Îl onorăm şi Îl ascultăm, El ridică existenţa noastră naturală la un nivel supranatural, ne reclădeşte caracterele, modelându-ne după propriul Său caracter, ne dă puterea să-L slujim şi să-i creştem pe alţii de dragul Său. Atunci când viaţa se va sfârşi fie prin sosirea zilei în care inima ni se va opri, fie prin reîntoarcerea Sa publică la sfârşitul istoriei, ca să judece, ne va lua să fim cu El. Atunci vom vedea faţa Sa, vom împărtăşi viaţa Sa, vom face voia Sa şi vom lăuda numele Său, cu o bucurie care va depăşi orice stare de extaz pe care am putea-o experimenta acum şi care va dura, practic, pentru totdeauna.

Aceasta este Evanghelia. Ea este, într-adevăr, Vestea Bună.

Prin urmare, a fi creştin implică a te raporta în mod constant la Mântuitorul, Care este prezent în mod invizibil, prin cuvinte şi fapte care exprimă trei lucruri:

1.Credinţa în El ca Cel Care ne-a asigurat iertarea păcatelor, pe care acum ne-o oferă, făcând posibilă comuniunea noastră cu Dumnezeu, Care este Tatăl Lui prin împărtăşirea aceleiaşi esenţe, şi devine al nostru, prin adopţie;

2.Dragostea pentru El, Cel Care ne-a iubit într-atât încât a fost gata să îndure o moarte îngrozitoare, imposibil de imaginat, pentru a ne mântui;

3.Nădejdea în El, ca Domn suveran, prin al Cărui har viaţa noastră de aici, cu toate durerile ei, este experimentată ca infinit de bogată, iar existenţa noastră în lumea de dincolo are promisiunea unei trăiri infinit mai bogate.

Astfel creştinismul pare a fi Christos în relaţie. A fi creştin înseamnă a-L cunoaşte pe Christos, ceea ce presupune mai mult decât a cunoaşte despre El.”

(J.I.Packer, Să cunoaştem creştinismul, Casa Cărţii, Oradea, 2007)

Acatist scurt

În urmă cu ceva vreme am găsit printre imnurile din biserica mea (o biserica baptista) un acatist scurt, care m-a impresionat mult, şi care redă cu exactitate credinţa mea în Isus Christos. Nu ştiu exact sursa acestui acatist. Dacă cineva o cunoaşte, îl rog să îmi scrie.

Isuse, Tu eşti Cel mai dinainte de veci,

Împăratul cel preaputernic,

Stăpânul îndelung-răbdător,

Ziditorul nostru, Înfrumuseţătorul făpturilor

Mângâierea sufletelor,

Luminătorul minţilor, Bucuria inimilor,

Sănătatea trupurilor.

Isuse, Tu eşti mirarea îngerilor,

Slava patriarhilor, Puterea nebiruită,

Mila fără sfârşit, Dragostea desăvârşită,

Izvorul înţelepciunii, Lumina lumii,

Pâinea care satură,

Adevărul care izgoneşte minciuna.

Isuse, Tu eşti Mielul nevinovat,

Păstorul cel bun, Păzitorul prunciei mele,

Îndreptarul tinereţilor mele,

Lauda bătrâneţilor mele,

Nădejdea mea de la moarte,

Viaţa mea de după moarte,

Liniştea mea la judecată.

Credinţă de copil

- Cine a fost Nicodim?

- Un fariseu.

- Si ce a făcut Nicodim?

- S-a cuminţit, că a venit la Domnul Isus.

(Fineas, aproape 6 ani)

Calea

Toma I-a zis: “Doamne, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea?!” Isus i-a răspuns: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Evanghelia după Ioan 14:5-6).