M-am gândit, în contextul prezenţei în blogosferă a atâtor “rotunzi” şi “pătrăţoşi”, să îmi numesc blogul “colţurosu” şi aceasta deoarece, spre deosebire de rotunzi şi de pătrăţoşi, eu am mult mai multe colţuri ce trebuie a fi ajustate până să prind o formă ceva mai concretă, ca a lor. Însă, ca sa nu fie plină blogosfera de imagini geometrice, mă mulţumesc ca blogul să poarte numele cu care mulţi dintre prieteni si amici mă cunosc.

Legată mai mult de o semantică proprie pe care o ofer cuvâtului “colţuros” apare si ideea de “simplu”, asa cum o înţeleg din cartea Psalmilor si a Proverbelor. Am făcut aşadar un joc de cuvinte între englezescul “simple”, care apare în versiunea NIV, şi românescul “simplu”, deşi termenul din originalul ebraic apare tradus diferit în unele versiuni româneşti: “neştiutor” în versiunea Cornilescu şi “nesăbuit” în NTR: “Mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor” (Ps. 19:7).

Am observat că în Vechiul Testament cel simplu, cel nesăbuit, cel neştiutor este tânărul care are nevoie de călăuzire si de ajutorul lui Dumnezeu, şi care le caută. Psalmul 116:6 completează tabloul acestui tânăr cu nişte cuvinte pline de speranţă pentru unul “simplu” ca mine, şi anume că “Domnul păzeşte pe cei nesăbuiţi; când am fost smerit, El m-a izbăvit” (NTR, www.bibleserver.com).

Soţia mi-a citit chiar astăzi un paragraf din cartea lui John Ortberg, Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă, Majesty Press, Arad, 2004, un text în care mă identific şi care exprimă foarte bine ceea ce sunt, dar şi ceea ce doresc, cel puţin pentru acest nou an:

“… ştiu că dacă mă gândesc serios la cât de departe sunt de ceea ce aş fi putut deveni, îmi vine să îmi smulg părul din cap. Dar mai ştiu că vreau ca viaţa mea să ajungă cât mai aproape de viaţa pe care mi-a pregătit-o Dumnezeu. Ştiu că aceasta e singura mea şansă şi ştiu că vreau să micşorez cât pot prăpastia dintre ce voi fi şi ce aş fi putut să fiu. Ştiu că atâta timp cât trăiesc nu este prea târziu – pentru că am ziua de azi. Ştiu că vreau să Îi cer lui Dumnezeu porunci, nu garanţii, pentru că atunci când Dumnezeu porunceşte, El dă şi puterea necesară. Şi ştiu că într-o zi voi vedea că a meritat.”